Sfânta Cuvioasă Parascheva adună, prin sfinţenia, bunătatea şi rugăciunile ei făcătoare de minuni, credincioşi din popoare diferite: greci, bulgari, sârbi, români ş.a. Sfinţii nu aparţin numai neamului lor, ci ei sunt ai lui Dumnezeu şi ai întregii umanităţi; ei ajută pe toţi oamenii, fiindcă Dumnezeu iubeşte pe toţi oamenii.
Se spune că a venit un musulman ca să se roage. Atunci, un ortodox l-a întrebat: - Cum de-ai venit să te rogi la un sfânt de-al nostru? Musulmanul a răspuns: - Nu este nici al vostru, nici al nostru, ci al lui Dumnezeu (vezi "Sfânta Parascheva - Călăuza pelerinilor" . Cu alte cuvinte, sfinţenia este iubire şi bunătate dumnezeiască fără graniţe, care se revarsă în lume prin legătura rugăciunii.
Prea Cuvioasa a devenit cea mai populară dintre sfinţii din România, pentru că de sute de ani până azi veghează asupra tuturor celor care îi cer ajutorul. Vindecă şchiopi, surzi, ciungi, ologi şi tot felul de boli, depărtează toată neputinţa nevindecată. Numai cu atingerea raclei, susţin martorii oculari, cei care se roagă cu credinţă, simt binecuvântarea şi tămăduirea divină. „Cea mai mare minune a Sfintei Parascheva este însăşi preamărirea trupului ei cu darul neputrezirii, al vindecării de boli şi al izbăvirii de multe nevoi şi primejdii. Din cauza aceasta a fost luată ca protectoare de toate ţările ortodoxe din Balcani".