DOR DE TATA

Când sunt copiii noştri mici

Noi pentru ei suntem TĂTICI

Ce gingaş e, şi sună bine

TĂTICULE, mi-e dor de tine

 

Dar anii trec şi deodată

Nu mai eşti TĂTIC, acum esti TATĂ

Dar şi aşa tot sună bine

TATĂ, …îmi este dor de tine

 

Dar cresc, nu le mai eşti pe plac

Din TATĂ, tu devii BABAC

Şi vorba sună trist şi gol

BABACULE, …mai dă-mi un pol

 

Dar viaţa e un foc de paie

Şi vrei nu vrei, ajungi TATAIE

Iar vorba ta, în râs e luată

TATAIE,… ia mai las-o baltă…

 

Şi-n anii care-ţi mai ramân

Te vor numi doar ĂL BĂTRÂN

Şi vorba lor te năuceşte

BĂTRÂNE,… ce-ţi mai trebuieşte ?

 

Copile, tu să ai ştiinţă

Am fost un tată cu credinţă

Şi din puţin, de-a fost să fie

Eu am răbdat, şi ţi-am dat ţie

 

Dar fă-mi, te rog, o bucurie

La cimitir, de vii la mine

Să-mi zici ca în copilărie

TĂTICULE...., mi-e dor de tine….